Chateau Lafite Rothschild 2019

Numele de Lafite își are originea în termenul gascon ”la hite” care înseamnă ”colină”. La clasificarea din 1855, Lafite a fost descris drept ”cel dintâi dintre vinurile de calitate.” Numele acestui domeniu unic a apărut pentru prima dată în înscrisuri în 1234, ca aparținând unui anume Gombaud de Lafite, stareț al Mănăstirii Vertheuil situată în partea de nord a Pauillac-ului. Următoarea mențiune datează din secolul al XIV-lea. Apoi, în secolul al XVII-lea, domeniul deja cultivat cu viță de vie a intrat în proprietatea familiei Ségur. Jacques de Ségur este cel care a plantat via Lafite în anii 1670 și începutul anilor 1680. În 1695, fiul lui, Alexandre, s-a căsătorit cu moștenitoarea domeniului Château Latour. Acesta este momentul în care începe să se împletească istoria celor două vinuri mari. De la începutul secolului al XVIII-lea, Lafite se instalează pe piața londoneză. Începând din 1716, Marchizul Nicolas Alexandre de Ségur consolidează succesul inițial al Lafite îmbunătățind tehnica de vinificare și, mai ales, crescând prestigiul vinului pe piețele străine și la Curtea din Versailles. I se spune ”Prințul vinului”, iar Lafite devine ”Vinul Regelui”, cu sprijinul Mareșalului de Richelieu. Numit Guvernator al Guianei în 1755, Mareșalul a consultat un medic din Bordeaux care i-a spus să ducă cu sine o provizie de Château Lafite care era ”cel mai bun și mai plăcut dintre tonice”. Revenit la Paris, Richelieu s-a întâlnit cu regele Ludovic al XV-lea care i-a spus: ”Mareșale, arătați cu 25 de ani mai tânăr decât la plecarea în Guiana”. Iar Richelieu a răspuns: ”Maiestatea voastră nu știa că am descoperit izvorul tinereții? Vinul de la Château Lafite este un companion minunat și generos, comparabil cu ambrozia Zeilor din Olimp.” În curând, Lafite era pe buzele tuturor la Versailles, unde devenise vinul regelui. Toată lumea bună trebuia să-l aibă – Madame de Pompadour îl servea la renumitele ei petreceri, iar mai târziu, Madame du Barry insista să bea numai ”Vinul Regelui”. Cum Marchizul nu a avut niciun fiu, ci doar patru fete, proprietatea a fost împărțită între ele și, astfel, Lafite a fost separat de Latour. Lafite a fost moștenit de Contele Nicolas Marie Alexandre de Ségur, fiul fiicei celei mari a Marchizului, căruia nu i-a mers prea bine și, în 1784, a fost nevoit să vândă proprietatea care a fost cumpărată de o rudă, Nicolas Pierre de Pichard, primul președinte al Parlamentului de la Bordeaux. În pragul Revoluției franceze, vinul de la Lafite era atât de renumit încât a devenit unul dintre cele patru vinuri de Bordeaux preferate de președintele american Thomas Jefferson. După executarea lui Nicolas Pierre de Pichard, familia Ségur își pierde proprietatea care este confiscată și vândută public în 12 septembrie 1979, fiind descrisă drept ”producătorul celui mai cunoscut vin din Médoc și, totodată, al celor mai bune vinuri din întreg Bordeaux-ul.” Cumpărată de olandezul Jean de Witt, ea schimbă mai mulți proprietari olandezi, dar continuă să aibă administratori francezi, dintre care cel mai cunoscut a fost Joseph Goudal. În 1818, proprietară devine Madame Barbe-Rosalie Lemaire, al cărei soț a fost Ignace-Joseph Vanlerberghe, un prosper negustor de cereale și furnizor al armatei lui Napoleon. După moartea acestuia, în 1821, Madame Lemaire vinde domeniului unui supus englez, Sir Samuel Scott care s-a dovedit a fi, de fapt, reprezentantul lui Aimé-Eugène Vandelberghe, fiul lui Madame Lemaire și al lui Ignace-Joseph Vanlerberghe. La 8 august 1868, Château Lafite este cumpărat de Baronul James de Rothschild care moare trei luni mai târziu, iar domeniul de 74 ha este moștenit de cei trei fii ai săi, Alphonse, Gustave și Edmond. Ediția din 1868 a vinului a intrat în istorie ca cel mai scump vin al anului – 6.250 franci, echivalentul a 4.700 Euro, pentru un butoi de 900 litri. Acest record nu a fost depășit decât la sfârșitul secolului XX. Din fericire pentru cei trei baroni Rothschild, epoca de aur a vinului din Médoc a mai durat încă 15 ani. Apoi, sfârșitul secolului al XIX-lea și prima jumătate a secolului XX au adus numai dezastre – mai întâi, filoxera, urmată de Primul Război Mondial și Marea criză economică. Cel de-al doilea Război Mondial a adus o nenorocire și mai mare – după înfrângerea din iunie 1940, francezii au pierdut Médoc-ul și, pe întreaga durată a ocupației, garnizoana germană a fost staționată la Château Lafite Rothschild și la Château Mouton Rothschild. Proprietățile familiei Rothschild au fost confiscate și plasate în administrare publică. Au scăpat de acest regim în 1942, când au fost incluse în sistemul de școli vocaționale. Baronii de Rothschild au reintrat în posesia Château Lafite Rothschild la sfârșitul anului 1945, iar de reconstrucție s-a ocupat Baronul Elie. El s-a implicat activ și în renașterea vinului de Bordeaux. Munca lui a fost continuată de nepotul său, Baronul Eric de Rothschild care a adus o nouă echipă tehnică, a replantat viile, a redus folosirea ierbicidelor și îngrășămintelor chimice, a instalat cisterne de inox și a construit o nouă pivniță circulară care poate adăposti 2.200 de butoaie și a fost proiectată de cunoscutul arhitect catalan Ricardo Bofill. Dând curs inclinației sale artistice, în 1985, Baronul Eric începe tradiția de a invita fotografi celebri care să fotografieze proprietatea. Printre aceștia: Jacques Henri Lartique, Irving Penn, Robert Doisneau și Richard Avedon. De asemenea, el a făcut noi achiziții atât în Franța cât și în străinătate. Astăzi, la conducerea Château Lafite Rothschild se află Saskia de Rothschild, fiica Baronului Eric.